Thumos,

                   Experienta mi'a dovedit ca oricine simte frica de ce'l asteapta, de Necunoscutul ce zvacneste nedeslusit in inima amortita. Moartea este soarta noastra, singurul lucru neindoielnic, care stim ca nu ne va ocoli. Nu poate fi altfel, neschimbat, toate drumurile duc la ea, tot ce facem este pregatirea ei, din clipa cand scoteam primul tipat, lovind cu fruntea de podele; mereu suntem mai aproape de ea, niciodata mai departe. 
                 Dar daca ea este ursita tuturor, de ce ne miram cand vine ? Daca viata asta nu este decat o scurta trecere, ce nu tine mai mult de'o clipa, sau de'o zi, de ce ne zbatem s'o mai prelungim cu inca o zi sau cu inca o clipa ? Viata pamanteasca este inselatoare, vesnicia este mai buna. De ce inimile ne tremura de spaima cand in chinurile mortii picioarele ni se rasucesc ? Moartea este o stramutare dintr'o casa in alta. Nu'i pierire ci o noua nastere. Moartea este destramarea lutului si nu a sufletului. 
                Moartea este schimbarea starii. Sufletul incepe sa traiasca singur. Cat timp nu era despartit de trup, el prindea cu mana, privea cu ochiul, asculta cu urechea, iar esenta lucrurilor o stia prin el insusi.