Se7en,

                Am privit'o. Chiar de la'nceput minunat de frumusetea chipului ei neted si de lumina stapanita a ochilor mari, ce tradau o fire iute si apriga si ascunzisurile intunecate ale fiintei sale. Dar nu fusese decat o privire fugara, nelinistita si nesigura, in asteptarea a ceea ce va urma, privire care spunea mai multe despre mine decat despre ea. Dupa ce s'a destramat vraja, dupa ce m'am ascuns in adapostul atentiei prefacute, am fost ispatit s'o privesc deschis, fara urma de teama. 
              Nu era o simpla curiozitate. Simteam o usoara superioritate de partea mea, pentru ca stiam ce gandeste si puteam s'o privesc deschis, fara ca ea sa ma vada. I'am urmarit mainile. Nu se avantau navalnic, nici nu se miscau cu vioiciune, dar in calmul lor domol, sau in ratacirea lor usoara era atata forta si atatea intelesuri neobisnuite, incat imi atrageau necontenit atentia. 
              Parea ca'n orice clipa vor faptui ceva'nsemnat, ceva hotarator, mentinand astfel o continua si tulburatoare incordare a asteptarii. Se odihneau in poala, unite, imbratisate, scufundate parca intr'o molcoma tanjire, sau avand grija una de alta, sa nu se piarda sau sa nu faca ceva nehcibzuit, nemiscate in unduirea lor continua, abia vazuta ca un tremur nelinistit, ca un zvacnet usor, datorat unui prisos de energie. 
              Apoi se desparteau fara graba, urzind parca ceva, plutind doar o clipa si cautandu'se. Apoi se lasau cu gingasie, ca doua pasarele indragostite, pe genunchii de atlaz, din nou imbratisate, nedespartite, fericite in tacerea unirii lor.