La nausée,

               Nu gaseam cuvantul potrivit pentru ceea ce simteam. Murdar, contaminat, nebun. Eram in posesia unui gand, a unei stari, a unei senzatii pentru care cautam termenul adecvat. Asa cum vinovatia se raporta la trecut, tot asa exista ceva, dar ce anume era acesta ceva ? - care, pastrand similaritatea, se raporta la viitor. Intentia ? Presimtirile negre. Anxietatea, aversiunea fata de viitor. Vinovatia si presimtirile negre, legate printr'o linie dinspre trecut spre viitor, pivotand in prezent, singurul moment ce putea fi trait. Nu era tocmai teama. Teama era prea concentrata, avea un obiect anume. Spaima era prea puternica. Teama de viitor. Aprehensiune. 
             Toata ziua imi fusese frica. Eram atat de obtuz incat sa nu'nteleg asta ? Nu este ea o stare elementara, alaturi de furie si extaz ? Reactia mea nu fusese instantanee. Frica ridicase o masca in fata ei. Poluare, confuzie, zgomot de fond. Imi era teama, de frica mea; nu'i cunosteam cauza. Ma speria ceea ce mi'ar fi putut face si lucrurile pe care m'ar fi putut impinge sa le fac. Si nu ma puteam hotara. 
             Insa'n final ... m'am hotarat.