Intra luna pe fereastra. Intra'n odaita noastra, murmura ea, caci, intr'adevar, secera lunii albastrea podeaua si o parte din pat. Se simti dintr'o data cumplit de singura. Se ghemui in pat, cu cearceaful peste cap, si'adormi dupa ce multa vreme planse ca un copil.
Pentru mine, ea fusese fata cu buzele precum un flutere mistic, asteptat de orice baiat, care eu l'am sorbit. Ca printr'un alambic scanteietor, imaginea iubitei complet psihica (caci desi o tinusesi in brate, n'as fi indraznit niciodata sa'mi imaginez c'as fi vreodata stapanul unui imperiu de tesuturi, glande si amintiri care sa poarte numele de Simona, si'n porturile caruia sa'mi trimit galioanele'ncarcate pana la catarge ale sperantelor, privirilor, mangaierilor, amurgurilor, flotila disperata a unei imposibile comunicari), mi se scurgea strop cu strop, in sistemul venos, ii patrundea in inima, inconjurata de raze de luna.
Din auricule clipocea in ventricule, era zvarlita apoi printr'o contractie puternica in arterele jugulare, se despartea in mii de filamente si eprubete ce'si impingeau degetelele'n creier, ratacea prin tevile axonilor, miliarde de Simone identice in tunici de glucoza, ce parazitau fiecare celula stelata si fiecare nevroglie ca niste spirochete fermecatoare se'ntalneau in sali si pe coridoare si se contopeau unele cu altele, ca boabele de mercur, in Simone mai mari si mai hieratice, pana ce, in sala suprema, pe tronul suprem din craniu, incadrat de grifoni, o singura imensa Simona tremura din nou reflectand reliefurile dulci ale teste sub care'abia incapea, adorata, la picioare, ca un difunct poet de'acum doua veacuri.
Dupa ce lumina se stinse la fereastra fetei, am luat'o'ncet inapoi prin labirintul fierbinte, tresarind speriat la apropierea fiecarei siluete. La fiecare pas simteam cum fetita din teasta mea, se clatina usor, ca un giroscop. Curand, noaptea imi deveni suspecta. Lumea era murdara si diforma ca plastilina in care'ai amestecat toate culorile, toti omuletii, toti pomisorii. Curand, orice'nsusire se resorbi in matca ultima : noaptea. Ce se disipa si ea'n negandit, nescris, neexistent.
Laugh and the world laughs with you. Weep, and you weep alone,
ReplyDelete