Geloziile distrug iubirea. Adevarata pedeapsa a unei pasiuni tradate. Gelozia este ca o viata dinauntrul vietii noastre. Aceasta viata dinauntrul vietii noastre se manifesta in mod concret. Cum spune o expresie populara, ne face circ in burta. O maree apriga amara, cu gust de bila se agita, urca si coboara din inima spre intestine.
Insa mareea nu sta sa savureze nimic si nici nu se opreste pentru prea multa vreme in vreo parte a corpului. Il strabate ca un lichid veninos si scopul sau nu este sa distruga trupul ci sa'l asedieze si sa'l stoarca pentru ca si cele mai rele seve ale sale s'ajunga pana la cap, sa se fixeze verzi si dure ca niste solzi de sarpe pe limba, pe rasuflare, in priviri.
Pentru o clipa, despartirea m'a facut sa ma simt alungat din viata. Asa cum percepi moartea unei fiinte iubite. Numai ca durerea aceea o putem exterioriza. Durerea geloziei trebuie s'o ascundem, intunecata si inveninata, ca sa ne ferim de compatimire sau de ridicol. Gelozia data pe fata ne expune intruziunii zeflemitoare. Este ca si cum te'ai intoarce in adolescenta, varsta aceea sinistra in care tot ce faci la vedere - mergi, vorbesti, privesti - poate starni rasul cuiva. Adolescenta si gelozia ne despart de viata, nu ne lasa sa o traim.
Ciudat la aceasta experienta a mea era ca ma simteam despartit de viata, insa nu cu temerea adolescentina de ridicol, ci cu tristetea fatala a batranetii. Aura inceputului se risipea, iremediabil.
Cum sa revigorezi flacara ?
Atat de frageda, te'asemeni, cu floarea alba de cires, si ca un inger dintre oameni, in calea vietii mele iesi,
ReplyDelete