S'a bagat sub cearceaf si s'a culcat, cu genunchii trasi la piept, in timp ce ma dezbracam. Cand m'am bagat alaturi de ea, mi'a inconjurat gatul cu bratele si mi'a tras fata pana aproape de'a ei. Stia ca nu rezist unei astfel de'nlantuiri. Ma facea sa simt ca acolo este locul meu, c'acolo imi sunt radacinile si ca sunt binecuvantat. Stiam ca'i place sa'nchida ochii si sa ma lase sa'i sarut, pe urma nasul si obrajii, ca unui copil la vremea culcarii, gasindu'i doar in sfarsit buzele.
Adesea ne mustraseram pentru ca iroseam timpul sezand pe scaune imbracati, de vorba, cand am fi putut face acelasi lucru intinsi in pat, fata in fata, goi. Lumea se'ngusta si se'adancea, glasurile ni se topeau in caldura timpului, conversatia devenea asociativa si imprevizibila. Totul era atingere si rasuflare. Prin cap imi treceau fraze simple si banale. Ca un moment dintr'un vis recurent minutele acestea spatioase, inocente ramaneau uitate pana cand ne inapoiam inauntrul lor. Si'atunci, vietile noastre reveneau la esenta si incepeau din nou.
Cand ramaneam tacuti, stateam intinsi atat de aproape ca eram gura la gura, amanand unirea ce ne lega cu'atat mai mult datorita acestui preludiu. Deci iata'ne, aici din nou, si'aceasta era eliberarea. Intunericul de dincolo de penumbra dormitorului era infinit si rece ca moartea. Eram o gamalie de caldura in imensitate.
There is no pain so great as the memory of joy in present grief,
ReplyDelete