Empedocles,

                    Apa are voci indirecte. Natura rasuna ecouri antologice. Fiintele'si raspund imitand voci elementare. Dintre toate elementele, apa este cea mai fidela; "oglinda a vocilor". Mierla canta precum o cascada de apa pura. Accentul special al cantecului mierlei, mai impregnat de spiritul aerului si'al apei decat orice alt sunet din lume. Parea sa contina, in sfera sunetului, ceea ce contin, in sfera materiei, elesteele pardosite cu umbra si inconjurate de ferigi. Parea sa cuprinda in el toata tristetea pe care o poti simti fara sa treci de linia invizibila dincolo de care tristetea devine deznadejde. 
                  Cantecul mierlei este precum un cristal ce cade, o cascada ce moare. Mierla nu canta pentru cer, ci pentru o apa apropiata. O cascada melodioasa de note lichide, proaspete si tremuratoare, ce pare ca va seca. Daca nu ar exista in vocile naturii asemenea redublari onomatopeice, daca apa, in caderea ei, nu ar fi asemenea cantecului mierlei, se pare ca n'am putea auzi poetic vocile naturale. Arta are nevoie sa se instruiasca prin reflexe, muzica prin ecouri. Inventam imitand. Credem ca dam urmare realului si de fapt il introducem in termeni umani. Imitand raul, si mierla proiecteaza inca un strop de puritate. 
                 In Univers totul este ecou. Daca pasarile sunt, dupa unii lingvisti visatori, primii foneticieni ce i'au inspirat pe oameni, ele insele au imitat vocile naturii. Clipocitul valurilor ce se izbesc de tarmuri in tipetele nazale ale pasarilor acvatice, oracaitul broscutelor in horcaitul apei, suieratul trestiilor, vuietul furtunii. De unde si'au imprumutat pasarile de noapte tipetele tremurate, frematatoare, ce par a raspunde unui ecou subteran printre ruine ? Astfel toate sunetele naturii moarte sau insufletite isi au ecoul si consonanta in natura vie. 
                 Inrudirea euforica dintre mierla si rau. Stiu o mierla crescuta langa o mlastina, ce amesteca in cantecul ei sunete ragusite si sacadate. Canta oare pentru broscute ? Sau era victima unei obsesii ? Si apa este o vasta unitate. Ea armonizeaza vocea broscutei cu cea a mierlei. O ureche poetizata readuce la limitate voci discordante, cand se supune cantecului apei, ca unui sunet fundamental. Rau, fluviul, cascada au deci un limbaj pe care oamenii il inteleg in mod firesc. 
                 Aceste voci, ascultate cu'o asemenea fundamentala simpatie, cum sa nu fie voci profetice ? Pentru a reda lucrurilor valoarea lor oraculara, trebuie sa le ascultam din apropiere sau din departare ? Trebuie ca ele sa ne hipnotizeze sau trebuie sa le contemplam ? Doua mari miscari ale imaginarului iau nastere langa obiecte : toate corpurile naturii produc uriasi si pitici, zgomotul valurilor umple imensitatea cerului. Imaginatia vie trebuie sa traiasca aceste doua miscari. Ea nu aude decat vocile care se apropie sau vocile care se indeparteaza. Cel care asculta lucrurile stie ca ele vor vorbi ori prea tare ori prea incet. Trebuie sa ne grabim sa le auzim. 
                  Cascada vuieste iar raul murmura. Imaginatia este o miscare de sunete, ea trebuie sa amplifice sau sa puna o surdina. Cand imaginatia stapaneste corespondentele dinamice, imaginile vorbesc cu adevarat. Vom intelege corespondenta dintre imagini si sunet, daca vom medita asupra acestor versuri subtile, in care o fata, aplecandu'se peste parau, simte cum trece in propriul ei chip frumusetea ce se naste din sunetul abia murmurat. 
                 Aceste corespondente dintre imagini si cuvinte sunt cu'adevarat corespondente salutare. Un psihic indurerat, un psihic in panica, un psihic pustiit vor fi ajutate de prospetimea paraului sau a raului. Dar va trebui ca aceasta prospetime sa fie vorbita. Va trebui ca fiinta nefericita sa vorbeasca raului. 
                 Vino, in dimineata luminoasa, sa canti vocalele raului. Unde'i prima ta suferinta ? Caci, ai ezitat sa spui. Ea s'a nascut in acele ceasuri cand am ingramadit in tine prea multe lucruri nerostite. Raul te va invata sa vorbesti totusi, in ciuda suferintelor si'a amintirilor, el te va'nvata euforia prin eufuism, energia prin poem. 
                Iti va spune, clipa de clipa, cuvinte frumoase si rotunde ce se rostogolesc peste pietre.