Hulita de unii, negata de altii, invocata in imprejurari dintre cele mai felurite, minciuna are o prezenta ubicua. Minciuna este o "figura" a rationalitatii desfasurata in vederea infruntarii unei dificultati si in perspectiva rezolvarii ei, spre beneficiul agentului ce o propaga. Minciuna este intotdeauna motivata, supradeterminata de dorinte, de interese.
Minciuna are o coloratura instrumentala. Este o cale de implinire facila a scopului. Se minte la tot pasul din motive dintre cele mai diferite : din dorinta de'a ataca, pentru disculpare, pentru pusul in valoare, ascunderea timiditatii, nevoia de protectie, nevoia de placere, de'a ascunde un adevar dureros etc. Mintim pentru a rezista. Ii mintim pe altii si ne mintim pe noi insine.
Ne autoiluzionam ca nu am gresit, ca suntem buni, drepti si frumosi, ca suntem sau nu suntem in pericol, ca iubim si/sau nu suntem iubiti indeajuns. Mintim in mod constient si cateodata inconstient. Mintim din interes sau minim de interes sau minim nemotivat. Mintim candid, cu vadita seninatate, si inocenta, mintim voit, cu sarg, cu nerusinare. Mintim vinovati sau nevinovati. Mintim pe fata, sau pe ascuns. Mintim prin exagerare, adaugare, inventare dar mintim si prin diminuare, omisiune, tacere.
Mintim falsificand sau mintim adeverind.
........................................................
Minciuna constituie un act psihic complex, cu rezonante socio'culturale, ce vizeaza mai multe straturi existentiale : ontologice, gnoseologice, retorice, axiologice, antropologice, culturologice, sociologice etc. Este o forma de administrare eficienta a fictiunii, de plonjare motivata in ireal, de indepartare prin limbaj sau gestica de la cea ce indeobste este recunoscut ca existent, ca adevar, ca valoare. Ca modalitate de abatere de la ceea ce este, minciuna da seama de faptul ca distanta dintre real si ireal este reglabila prin mecanisme semiotice, ca nu intotdeauna este urmarita corespondenta dintre ceea ce se afirma si starile de fapt, ca instrumentele limbajelor verbale sau paraverbale sunt excelente mijloace de'a trisa, de'a ascunde, de'a nascoci.
Minciuna este o achizitie culturala ce se rafineaza pe masura ce subiectul dobandeste o anumita experienta praxiologica, ajunge la o anumita performanta cognitiva, stie sa selecteze si sa ierarhizeze, dispune de o anumita performanta discursiva, este integrat in comunitate si'are anumite interese. Nu minti, doar de dragul de'a minti.
Mincinosul este un om bine situat. Discursul contrafactual presupune unele premise : structurarea unui scop, redat sub forma unui material imaginar, posibilitatea de exprimare in contrasens cu scopul urmarit, capacitatea unui subiect de'a alege intre mai multe optiuni favorabile etc. Actul de'a minti presupune o anumita capacitate proiectiva, ideationala, care sa treaca dincolo de prezent, cunoasterea adevarului dar si abtinerea de'al spune si fructivitatea efectiva a avantajului de'a sti mai mult decat alt subiect, de'a fi cu un pas inaintea ta.
Editarea unei minciuni presupune o maturitate a constiintei, o gandire de tip simbolic, o decentrare si dedublare subiectiva, o dezvoltare minimala a limbajului. Cele mai dese minciuni ale fiintei umane sunt antrenate prin limbaj, intrucat acestea sunt cele mai economicoase. Este mai usor sa ascunzi sau sa te'ascunzi in spatele cuvintelor. Te tradezi mult mai usor, prin mimica sau gestica. Mainile sau fata noastra, sunt mai sincere, mai transparente.
Totul se poate spune, daca nu se face, caci daca nu se poate actiona asupra lumii fizice in intalnirea cu determinismul, limbajul, el, este la dispozitia noastra autocrata si la o desavarsita discretie. Cuvintele sunt primele care'l ispitesc pe om de'a minti. Prin recul, limbajul este primul atacat de catre minciuna.
Legata indisolubil de actul de limbaj, minciuna se prezinta ca un ordin disimulat printr'o simpla informare. Atunci cand comunic adversarului meu ca "drumul spre care te'ndrepti este blocat" ii sugerez aproape la modul imperativ s'o ia in alta directie. Sub masca unei simple descrieri a unei realitati, se ascunde un ordin. Discursul lingvistic este penetrat de o puternica dispozitie de prevalorizare si preorientare asupra lucrurilor. Cuvintele fac ca influenta si puterea sa se manifeste, sa se distribuie mai tot timpul disproportionat, preferential.
Omul minte si prin actele care le intreprinde, printr'o conexiune interesata a gesturilor si comportamentelor sale. Nu'i nevoie sa se mai apeleze la cuvinte, Reusesti sa minti in deplina tacere. Poti foarte bine sa induci in eroare actionand intr'un anumit mod, exagerand sau alternand semnificatiile unor acte sau imbinandu'le si articulandu'le astfel incat sa creeze impresiile dorite.
Combinatoria actelor, ca si a cuvintelor este nelimitata, si de aceea, ea creeaza spatiul de manevra suficient de larg pentru reusite strategii de inselare. Mintim gesticuland, razand, mirandu'ne, infuriindu'ne, bucurandu'ne, mintindu'ne.
Mintim de cum facem prima miscare, da si, in nemiscare.
............................................................
Fals,
No comments:
Post a Comment
Make love to a penguin !