Ein traum,

              Omul nu este o fiinta unitar organizata. Pretinde intotdeauna mai mult decat ii da lumea de bunavoie. Natura ne'a inzestrat cu necesitati. Dintre acestea sunt unele a caror satisfacere ea o lasa pe seama activitatii noastre. Numeroase sunt darurile care ni s'au impartasit dar si mai numeroase sunt dorintele noastre. 
             S'ar parea ca suntem nascuti pentru a fi mereu nemultumiti. Setea noastra de cunoastere nu este decat un caz particular al acestei nemultumiri. Privim un pom de doua ori. O data ii vedem crengile in repaus, alta data in miscare. Nu ne multumim cu aceasta observatie. De ce ni se arata pomul odata in repaus, alta data in miscare ? Si asa ne punem cele mai felurite intrebari. 
              Fiecare fenomen care ne intampina, ne pune o problema. Fiecare traire devine pentru noi o enigma. Vedem cum iese dintr'un ou un animal, asemanator fiinte materne, ne intrebam care este motivul acestei asemanari. Observam ca la o fiinta vie procesele de crestere si evolutie prezinta un anumit grad de perfectiune. Cautam sa aflam cauzele acestui fenomen. Nicaieri nu suntem multumiti cu ceea ce ne prezinta natura in fata simturilor. Cautam pretutindeni ceea ce se numeste explicatia fenomenelor. 
             Ceea ce cautam in plus, in lucruri, dincolo de ceea ce vedem nemijlocit in ele, scindeaza intreaga noastra fiinta in doua parti, devenim constienti de antiteza dintre noi si lume. Ne situam fata de lume ca o fiinta independenta. Universul ne apare in antiteza : eu si lumea. Acest zid despartitor dintre noi si lume il ridicam indata ce lumineaza in noi constienta. Niciodata nu pierdem insa sentimentul ca apartinem totusi lumii, ca exista o legatura care ne uneste cu ea, ca nu suntem o fiinta in afara universului, ci inauntrul lui. 
             Acest sentiment produce in noi straduinta de a cladi o punte intre noi si lume. Si in ultima analiza intreaga stradanie spirituala a omenirii consta in cladirea aceste punti. Istoria vietii spirituale este o cautare permanenta a unitatii dintre noi si lume. Religia, arta si stiinta urmaresc in aceeasi masura aceasta tinta. Omul credincios, omul religios cauta in revelatiile divine pe care i le descopera Dumnezeu, dezlegarea enigmei cosmice, pe care i'o pune ego'ul sau, pentru a impaca cele ce traiesc inauntrul sau cu lumea dinafara. 
               El este, de'asemenea nemultumit de lumea pura a fenomenelor si cauta sa'i imprime acel plus pe care eu'l in ascunde in sine, dincolo de aspectul material al lumii. Ganditorul cerceteaza legile fenomenelor si se straduieste sa patrunda cu gandirea rezultatul observatiilor sale. Abia dupa ce am facut din continutul lumii un continut al gandirii noastre, abia atunci regasim ansamblul de care ne'am despartit.