Day XI,

              Recunosc ca existenta mea spirituala sunt doua stari distincte : starea ratiunii lucide, de netanguit, si care tine de memoria evenimentelor din prima epoca a vietii mele, si starea de umbra si de indoiala, apartinand prezentului si amintirilor din ceea ce reprezinta a doua mare epoca a fiintei mele. 
                Stau pe ganduri ceasuri indelungate, neobosit cu atentia indreptata asupra vreunui citat neinsemnat de pe marginea sau din textul unei carti. Raman cufundat o buna parte dintr'o zi de toamna, in umbra ciudata ce cade usor pe tapiserie sau pe podea. 
               Ma pierd o noapte intreaga priveghind flacara inalta a unei lampi, visez zile intregi mireasma unei flori, ingan fara oprire un oarecare cuvant, pana ce sunetul prin necontenita lui repetare, inceteaza sa mai infatiseze mintii mele vreun inteles. 
                  Pierd orice simt al miscarii sau al existentei fizice, printr'o nemiscare deplina, in care staruiam multa vreme, cu indaratnicie, acestea erau cateva dintre cele mai obisnuite si mai putine primejdioase rataciri pricinuite de o anume stare a facultatii mentale, rataciri care nu sunt, desigur, ceva de neconceput dar care sfideaza orice analiza sau explicare.
                 Exista cu siguranta ceva tainic si de neinteles in felul in care se inlantuie adeseori zborurile nestrunite ale imaginatiei, dar raspunsul la aceasta enigma sta mai degraba in puterea fiziologului decat a visatorului neincercat.