Ţaruki ipaluki,

                Astazi am visat un vis frumos; eram un mesteacan, o suplete alba in mijlocul unei pajisti, dar nu aveam nume pentru ceea ce eram :( Frunzele mele absorbeau lumina soarelui ce siroia prin ele invapaindu'le verdeata, jucau in vant, care'si facea harpa din ramurile mele, dar eu nu auzeam si nici nu vedeam. 
                 Zilele'n decrestere m'aureau vested, inghetul ma despuia, zapada vascolea in jurul meu pe timpul indelungatei somnolente, dupa care Orion isi urmarea prada dincolo de'aceste Ceruri si Soarele se'abatea spre nord pentru a ma destepta cu valvataia lui, dar eu nu simteam nimic din toate acestea.  
                 Si totusi le'nsemnam pe toate, caci traiam. Fiecare celula dinauntrul meu simtea, in chip tainic, cum Cerul incepea sa glasuiasca stralucitor pentru ca apoi sa taca, sau cum rabufnea vazduhul, cum chiuia sau statea visator, cum ploaia azvarlea fiori si rasete, apa si viermii'si faceau datoria fata de'ntinsele'mi radacini, iarba si papadiile ma'nvaluiau din belsug, solul fremata in vreme ce Pamantul se rotea printre stele. 
                 Fiecare an ce pleca, lasa in mine, un rasunet de tinut minte. Cu toate ca nu eram constient, totusi in Facere m'aflam si dintr'insa eram. Desi nu'ntelegeam, stiam. Eram copac n__n