Ante Scriptum : si'oricat de'aproape am fi noi doi, nu suntem niciodata impreuna dar nici indeajuns de singuri incat sa putem da de gustul uitarii.
Iubita mea, ce sufletel adanc si'ntortocheat ai. Este precum un vast labirint, ascuns sub un palat al frumusetii in care'un minotaur domneste <flamand de duhul slavei si carnea tineretii>
Multi indrazneti au pierit in tainitele'i sumbre. Feciori eroici, curajosi au cazut prada fiarei suverane. Acum m'alatur si eu fugarnicelor umbre. Cobor, dar fara teama'n vartejul de capcane.
Caci tu, iubita mea'mi esti Ariadna si'mi daruiesti un fir din pletele'ti frumoase <o calauza vie> Iar ca eu sa nu scap din cursa il tin si'l mai si desir, si din'ce'n ce mai mult m'afund sa intru in neagra'mparatie.
Post Scriptum : dedalicul tau sufletel locas eu mi l'am ales si jur ca niciodata din el n'am sa mai ies.
..........................................................................
Ante Scriptum : nu conteaza cat de dragastoasa ti'este iscusita limba Simonica.
Stiu cand ma minti cu toate ce'mi spui si faci pe plac. Asa pe neasteptate culoarea privirilor se schimba si ochisorii tai se balbaie pentr'o clipa si tac.
Cat imi esti mie de draga atunci. Cat de mult iti iubesc minciuna, caci te'afli acolo'ntreaga, tu cea adevarata. Tu, fetita candida amestecand intr'una pacatul ce luceste precum aurul curat, si nicio vina.
Ademeni lumina cu ingerii'ti perfizi iar in iadul tau tragi cerul si astfel mi'l deschizi.
Post Scriptum : stau bine stropii rosii pe negrele placeri,
............................................................................
Ante Scriptum : niciodata n'am sa te pot cuprinde, iubito, incat sa fii doar si numai a mea,
Locu'ti este numai printre stele. Este ca si cum as cere lunii sa'mi arda noapte'n sfesnic. Intre noi doi, exista doua iubiri <a mea si'a ta> inca nu ne'a'nchegat in sine, o singura si unica simtire. Firul tau oricand vrei'l poti rupe sau scurta, insa lantul meu ramane si'i fara de'mpotrivire.
Nici spatiul, si nici timpul nu izbutesc sa'l roada, iar rugina deznadejdii il lasa neatins. Inchisa'n clestare, iubirea, esenta ei strabate. Departe peste veacuri, nici moartea n'o'nvinge.
Post Scriptum : acum ma distilez in versuri, prin darul poeziei. Reusesc sa te'mbalsamez in pura mireasm'a vesniciei.

te'ai nascut poeta iubire, inzestrata de Natura c'o'nchipuire stralucita si c'o inima simtitoare. Astfel iti poti revarsa tainele sufletelului in melodiile armonioase si'n poeziile improvizate,
ReplyDelete