Cu'atat mai mult cu cat in jurul aspiratiei la inaltare spirituala misuna amenintarile : boala idealismului, decolarea nu'ntotdeauna controlata de catre stari de constiinta diferite, sau aterizarile fortate pe nisipurile miscatoare ale cotidianului sec.
Ce lung si presarat cu capcane este drumul catre gasirea unui sens pentru manifestarile banale si imprevizibile ale vietii, pentru a depasi aparentele pentru a ajunge la un acord, inainte de'a deveni noi insine izvoare, va trebui sa navigam pe "bajbaite" sau sa fim indrumati pentru a ne gasi calea.
Calea se prezinta cand ca un spatiu imens intre credinte si certitudini, cand ca un drum ingust pe care se confrunta intuitii, observatii si experiente, inainte de'a ne trezi, avem de parcurs o'ntreaga "itinerare" care tine de la cautarea adevarului, cu riscul unei adaptari, pana la necesitatea unei dezgoliri.
Trebuie sa cream un spatiu larg in noi insine pentru a ne naste intru acceptare.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de cele întâmplate, şi vezi ocara noastră! Moştenirea şi casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam. Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată. Pe grumajii noştri stau prigonitorii şi, deşi n-avem puteri, nu ne dau răgaz. Flăcăii au învârtit la râşniţă şi tinerii s-au poticnit cărând lemne. Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute. S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns. Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit! Întoarce-Te către noi şi ne vom întoarce; înnoieşte zilele noastre ca în vremea cea de demult!
ReplyDelete