Mormoloc eşit dîn spaima dă codană ce-a visat,

                  Cam orice demers spiritual ne'ndeamna mai intai la purificare si la dezvaluire, ne invita sa postim cu inima si s'ajunam cu sufletul. Chiar daca impune renuntarea la iluzii, el nu ne scuteste de'o munca de arheologie personala, adica de o meditate asupra trecutului nostru, asupra fidelitatilor, repetitiilor si mostenirilor noastre. 
                   Si nu ne fereste de o clarificare a convingerilor noastre, de'o explorare a capcanelor si neintelegerilor care ne leaga de maini si de picioare sau ne pun bete'n roate in relatiile cu celalalt sau cu noi insine. 
                   Are la baza o perioada de ucenicie, pentru a ne da repere solide si puncte de ancorare ferme, pentru a ne ajuta sa ne situam in labirintul numeroaselor solicitari ale vietii contemporane. 
                   Pentru ca setea de semnificatie care nu ne stapaneste in anumite momente ale vietii se inseala adesea si poate fie sa se'astampere cu bauturi gustoase si mieroase, dar imbatatoare si toxice, fie sa se stinga in raspunsuri excesive. Daca prosperitatea se'atinge printr'o implinire interioara, atunci aceasta implinire trebuie totusi sa se poata transpuna intr'o experienta a cotidianului tesuta si amalgamata dintr'o retea de relatii active si creatoare cu sine si cu ceilalti. 
                    In acelasi timp, orice demers spiritual, fondat deopotriva pe'aspiratia la transcendenta si pe nevoia de aprofundare, ne conduce catre dezgolire. Ne paste riscul unui soc si'al unei intalniri dureroase si bulversante cu propria nuditate psihica. 
                     Aceasta aventura ne confrunta cu lipsurile noastre afective, cu excesele noastre, cu vidul de identitate, cu'apasarea certitudinilor, cu dorintele si lacunele noastre, cu insignifianta valorilor noastre, cu golurile si carentele noastre, dar in acelasi timp cu abisul din noi si monstrii nostri interiori, pentru a ne putea deschide catre o intalnire cu'aceasta parte de divinitate care'si cere dreptul la integrare in totalitate. 
...................................................................

1 comment:

  1. "Prin vitraliile de culorile rubinului şi smaraldului se cernea o lumină difuză ce făcea îmbietoare penumbra bi­sericii, asemeni unui cântec potolit, pe fondul căruia era plăcut să rumegi amintiri şi să‑ţi propui lucruri demne de a fi făcute",

    ReplyDelete

Make love to a penguin !