O roza este o roza este o roza,

                   Fiecare dintre noi este alcatuit din zone de lumina si zone de umbra, fiecare este sfasiat de multiple contradictii, aduse de curentele violente si haotice ale dorintelor si temerilor noastre. Ni se'ntampla adesea sa ne supunem sau sa ne revoltam fata de modelele culturale, fata de presiunile sociale, care la randul lor sunt tributare cailor labirintice ale inconstientului nostru. 
                   Fiecare dintre noi este purtatorul unor conflicte ale caror tulburari reactiveaza sau ameninta loialitati si fidelitati foarte adanci. Orice noua fidelitate se construieste pornind de la, sau in detrimentul fidelitatilor mai vechi. Este ca si cum fiecare noua fidelitate trebuie sa'si gaseasca un loc al sau si dimensiunile sale, pentru a se putea propasi, fara ascunzisuri sau tradare fata de alte fidelitati mai vechi sau concurente. 
                    Inconstientul nostru nu ne este dusman, ci are o capacitate extraordinara de'a ne arata conflictele si tensiunile, de'a ne aduce in fata refularile si lucrurile nespuse, de'a ne atrage atentia asupra incoerentelor noastre. Anumite conflicte de fidelitate se vor exprima uneori prin dureri, cand nu se vor putea exprima prin cuvinte. 
                    Una dintre cele mai mari probleme ale noastre este dificultatea de'a asculta ceea ce se petrece'n noi si de'a recunoaste sentimentele reale cand acestea evolueaza sau se schimba, de'a intelege, de exemplu, ca'n mine sentimentul de iubire s'a schimbat, ca iubirea mea a devenit o prietenie amoroasa, o calda afectiune, c'acum ofer tandrete si nu pasiune (la mine personal, nu aplic exemplul, pentru a evita confuzia). Dificultatea consta in a accepta evolutia, schimbarea sentimentelor, uneori chiar disparitia lor. 
                 Cand sentimentele se schimba la unul dintre parteneri, aceasta schimbare pare inacceptabila pentru celalalt intr'o prima faza. Din cauza fricii sale de abandon, in eventualitatea unei despartiri, acesta se simte atat de amenintat, incat nu vede alta solutie decat sa'i aminteasca celuilalt angajamentul facut, apoi fidelitatea, in incercarea de'a nega ceea ce nu'ntelege, cautand sa evite insuportabilul. 
                  In orice experienta amoroasa, unul dintre doliile cel mai greu de suportat este acceptarea faptului ca fidelitatea fata de sine trece inaintea fidelitatii fata de celalalt. 
                  Ni se pare mult mai greu sa'ndraznim sa'i spunem cuiva "Nu te mai iubesc!", atunci cand sentimentul de iubire nu mai exista. Si totusi, oricat de paradoxala poate parea acesta afirmatie, ii facem un cadou frumos celuilalt atunci cand reusim sa depasim teama de'a nu'l rani si'i marturisim sentimentele noastre reale. O astfel de declaratie elimina ne'ntelegerile, falsele aparente si relatiile fictive. 
                      Sentimentul de iubire nu este atins o data pentru totdeauna. El este parte a unuia dintre misterele vietii pe care nu'l putem controla, indiferent de cata putere sau vointa dispunem, orice intentii am avea. 
                   Ne dezvaluim, aratandu'ne vulnerabilitatea, cu riscul de'a nu fi intelesi si recunoscuti in fidelitatile noastre profunde.