Ionica III,

               Priveam acei ochi de smarald si fierbinti. O fetita, un trup mic si delicat, desi parea voinica. Purta o rochita albastru'deschis si'o prindea bine. Cand pasea, parea ca pluteste. Parul castaniu si fin era taiat un piculet mai mult decat cerea moda zilei, a buclelor de paj, ondulate inauntru. Cand m'a privit, i'am remarcat ochii verzui. S'a apropiat si mi'a zambit cu buzele si i'am vazut dintii mititei, ascutiti, ca ai veveritelor, albi cum este pielita proaspata de portocala si stralucitori ca portelanul. Sclipeau intre buzele subtiri si prea intinse. 
               I'am vorbit iar ochii i se rotunjisera. Era nedumerita. Reflecta. Imi puteam da seama, desi ne cunosteam doar de cateva clipe, ca reflectatul va constitui intotdeauna o poveste fermecata pentru ea. 
               Am sarutat'o si i se misca buza, isi inclina nitel capul intr'o parte si'mi arunca o privire lunga. Isi cobora pleoapele pana ce genele ii atinsera obrajii, apoi le ridica iar, ca pe o cortina la teatru. Cunosteam prea bine trucul asta. Apoi chicoti, cuprinsa de'o veselie secreta. Pe urma isi intoarse corpul incet, c'o miscare felina, fara sa'si ridice talpile. Mainile'i cazura moi de'a lungul corpului. Se apleca spre mine pe varful picioruselor. Mi'a cazut drept in brate. A trebuit s'o prind, caci alminteri si'ar fi pierdut echilibrul. Am prins'o de subsiori si picioarele ii cedara imediat. A trebuit s'o tin strans ca s'o tin drept. 
             Isi lipi capsorul de pieptul meu, si chicoti.