Aceasta imperceptibila nuanta de respiratie era lucrul la care ea era cea mai sensibila. In fiecare seara se'aseza la capsorul lui si'i povestea aceleasi istorii fantastice. Atunci acel baietel nu'ntarzia sa alunece in somn, fermecat de imaginile si de aventurile minunate pe care le urmarea inca mult timp in visele lui.
Ea ramanea acolo cateva clipe inca privindu'si iubitul cum doarme, ascultandu'l cum respira, incercand sa regaseasca in chipul lui plin de calm si de nepasare ceva din propia ei copilaria, de care trebuia sa se desparta atat de repede si de brutal. Apoi se refugia si ea la randul ei, in pat langa el, ghemuita sub plapumioara groasa. Trupul ei incolacit raspandea in umbra calduta a camerei o mireasma ca de pamant, asemanatoare cu a desisurilor dupa o ploaie de toamna. Ii placea s'alunece in aceasta caldura a trupului ei, sa'si invalui chipul in pletele desfacute pe perna si'apoi sa'si strecoare iute genunchiul intre genunchii indoiti ai fetitei sale.
Intotdeauna incepea prin a se amesteca astfel cu trupul ei, apoi se'mbratisau printr'un joc de inlantuiri suple si repezi, care le lega si le dezlega membrele pana ce ajungeau sa se uneasca de'a binelea.
In dragoste, fetita punea atata ardoare cat si liniste, ca si cum senzualitatea ei plina de pasiune trebuia sa se masoare c'o salbatica pudoare, si aceasta dadea imbratisarilor lor aerul unei lupte rituale. De altfel, ea intotdeauna vorbea putin, exprimandu'se mai ales prin miscarile trupului si prin privire.
Parea locuita de un foc urias ascuns inauntrul pantecului sau, care i'ar fi consumat cuvintele, facand sa izbucneasca in schimb flacari in gesturile si in ochii ei.
Te iubesc @};-
ReplyDeleteSi eu te iubesc 8->
Delete