Silene tomentosa,

              Nu posed nicio blandete lirica sau frumusete vioaie. Insa cand te'apropii de mine simti o oarecare forta si caldura si'o integritate de fier. Sub toate acestea o rezerva; o rezerva timida. Pot sa fiu foarte vesel insa asa cum plesneste o coarda de chitara, veselia mi se curma in toiul ei si ma vezi coplesit de tristete. 
              Imi amintesc de vremurile cand mergeam la pescuit cu bunica. Imi amintesc de ferigile palmate care cresteau pe sub caderile de apa, asa cum isi clatinau degetele verzi lovite de picaturile de apa. Imi amintesc si de mireasma dealurilor, campurile de lupin. Imi amintesc de dansul gingas al bondarilor spre inaltul cerului si pe bunica uitandu'se la ei, dar nu'mi amintesc sa fi spus vreodata ceva despre ei. 
              Imi amintesc cum tineam batul unditei in timp ce bunica punea momeala. Imi amintesc mirosul frunzelor strivite in cos si parfumul dulce si delicat de pastrav proaspat si ud, atat de frumos pe'acel pat de verdeata. 
             Imi amintesc, in sfarsit, intoarcerea acasa. Si totusi, nu'mi suna deloc in urechi, timbrul glasului sau si nici cuvintele rostite; ea mi'a ramas in memorie, inchisa in sine si tacuta ... insa de'o caldura uriasa.