Am visat'o insa nu se compara cu'acel moment cand se'afla in fata mea. Este de'o mie de ori mai minunata, inaintea ochilor mei. Mai frumoasa, mai incantatoare decat in toate amintirile. Incep sa'i vorbesc, sa'i povestesc. M'a privit, a'nchis usor ochii, mi'a mangaiat fruntea, obrajii, buzele. Apoi a deschis din nou verzui'i ochi surazatori, stralucitori, ametitori si'a spus :
"Mai spune'mi ! Vorbele tale sunt atat de frumoase. Este o placere sa le'ascult desi nu prea le'nteleg." Am imbratisat'o. Trupul ei s'a pierdut in bratele mele. Nu cunostea inca, atingerea reala a unui baiat. Trupul ei ii povestise trupului meu. Orgolioasa ? Poate. Plina de pasiune ? Cu siguranta. Capricioasa ? Cateodata. Geloasa ? Fara'ndoiala.
M'a privit. Cu ochi atat de curati, atat de cunoscuti. M'am pierdut in privirea ei. In jurul meu totul s'a destramat spre ireal. Imi sopteste : "Alaturi de tine, ma simt ca niciunde. Chiar si casa in care locuiesc imi devine straina, respingatoare. O forta magica ma cheama la tine, traversand zidurile, peretii, orasele. M'ai vrajit intr'adevar."
"Dragostea'n sine este o vrajitorie." ii spun eu. "Dragostea este o teribila magie. Si tu m'ai vrajit cand te'ai uitat in ochii mei."
Atat de mult imi doresc sa'mi spuna : "Frumoasa si minunata si splendida ce sunt !",
ReplyDelete