Ionica este o pitica, robusta cu trasaturi pure. Originea ei, ca si'a mea, este umila. Buzele ei, tin minte, rostira cuvintele pe care eu nu ma'ncumetasem sa le rostesc. Misterioasa noapte si dulce umbra impartasita, si dragostea ce curge in intuneric asemenea unui tainic rau, clipa de'mplinire cand fiecare este celalalt, nevinovata candoare a fericirii, imbratisare in care ne pierdeam pentru a pierde apoi in somn, primele palpairi ale zilei cand nu ma saturam sa te privesc.
Mi'a zambit si m'a imbratisat. Am fost cuprins de'o iubire mistuitoare pentru ea. Involuntar, mi'au dat lacrimile. Corpul ei energetic inainta pe filamentele luminoase de energie ale Universului. Eram purtati de darul de intentie a celui ce sfideaza moartea.
Eu
ReplyDeletenu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi -
dar mă gândesc la tine.
Cu ghiare de lumină
o dimineaţă-şi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău îl vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta ?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
„Nu ştii,
că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”