Are si'o piele atat de frumoasa, transparenta, nu ! ba chiar este stralucitoare. Are ceva deosebit, ceva aparte. Mereu cand ii citesti portretul, de exemplu, parca asculta ceva. Cand citeste, chipul sau este asemenea chipului unui om care'asculta muzica. Mereu cand o'ntreb, imi da un raspuns (daca stie) cat se poate de simplu, fara inflorituri, mai cu "poate", mai cu "presupun". Insa este intr'adevar pretioasa chiar si'n simplitatea ei.
Ochisorii foarte mari si gura extrem de catifelata. Ochii verzui ii dau o expresie de nevinovatie angelica. Parul fin si'ngrijit. Este draguta (din nou, pe limbajul ei). Nasul mereu imi atrage atentia, este nu stiu, dulce si'obraznic. Barbia hotarata si gura frumoasa ca o floare. Ochii din nou, vii si inteligenti. Se uita fix la chipul meu, drept in ochii mei si simte o anumita timiditate.
Recunoastem amandoi sentimentul nu ?
Stiu ca te gandesti ca probabil am ramas fara subiecte de discutie, povesti de narat, cantece de compus, poemuri de scris si stiu; ii vina mea ca mereu imi salasluieste si se'adaposteste in minte,
ReplyDelete