...................................................
Cand in ziua de vara, fluterele poposeste pe'o floare, si cu aripile stranse se leagana cu ea in vantul pajistei. Orice curaj al simtirii, este ecou la exigenta fiintei, care strange laolalta gandirea nostra in jurul lumii. In gandire, fiecare lucru devine insingurat si letargic. In curajul intarzierii prospera curajul, pentru ceea ce este mare.
Marimea erorii este pe masura marimea gandirii. Cand in linistea noptilor, paraul muntelui povesteste despre pravalirile sale peste stanci. Ce este mai vechi in vechi, vine in gandirea noastra urmandu'ne, si totusi ne intampina. De'aceea, gandirea se sprijina pe sosirea a ceea ce'nfiinteaza in chip esential venind dinspre trecut si este aducere aminte ce vine'ntampinare.
A fi batran inseamna, a te opri atunci cand unicul gand al unui drum al cugetarii s'a asezat in armonia rosturilor sale. Putem indrazni sa facem pasul inapoi din filosofie in gandirea fiintei, de'ndata ce ne simtim in largul nostru in originea gandirii.
Cand in noptile de iarna, furtuna zgaltaie coliba si'ntr'o buna dimineata totul se'odihneste sub zapada.
...................................................
Te doresc !
I dub thee my anima,
ReplyDelete