Minunat de frumoasa, are ceva care te face sa nu'ti mai iei ochii de pe ea. O domnisoara sfioasa, alba ca puful si gingasa ca un soricel mic. Nu prea inaltuta si cam durdulie, insa are totusi trasaturi gingase si fine, minunat desenate. Un fel de fulgere ii straluminesc mereu obrazul si intreaga ei faptura este precum o flacara usoara, vie, sprintena.
Ochii ei mari, larg deschisi parca arunca scantei. Stralucirea lor amintesc de diamante. N'as da in viata mea asemenea ochi verzi, stralucitori, pentru toti ochii negri din lume, fie ei mai negri decat cele mai negre priviri andaluze. De astfel, si iubita mea face, pe drept cuvant, cat faimoasa bruna slavita de catre acel mare si ilustru poet, care jurase in minunatele sale versuri, ca este gata sa'si franga toate oasele, numai de i'ar fi ingaduit s'atinga, macar cu varful unui deget, mantia adoratei sale.
La toate acestea trebuie sa mai adaug, ca frumoasa mea este cea mai vesela dintre frumoasele lumii, cea mai nebunatica strengarita, vesnic razand zglobie ca un copil. Rasul nu'i paraseste nicio clipita buzele proaspete precum trandafirul care'abia apica sa'si deschida dimineata, cu'acea dintai raza de soare, bobocul rosu inmiresmat pe care inca nu s'au zvantat picaturile mari si reci de roua.
Si ce umeri minunat de rotunzi, ispititori, plinuti si albi ca spuma laptelui. Tin minte cand m'a apucat prima data de mana, sau eu pe ea. Incepu, spre marea mea uimire, s'o framante cu degetele ei mici, jucause si fierbinti care mi le strangeau pe'ale mele atat de tare, incat trebuia sa ma stapanesc sa nu tip de durere, si sa nu ma stramb in acelasi timp.
Intre noi s'anfiripat un fel de legatura delicata, plina de rafinament, din cele ce se nasc uneori din intalnirea a doua caractere total diferite. Unul mai grav, mai profund, mai contemplativ; eu, iar al doilea care i se supune cu dragoste, cu profunda modestie si cu nobilul sentiment al propriei sale valori, simtind intreaga superioritate a celui dintai, si inchizand in inima sa aceasta iubire ca o fericire; ea.
In aceste frumoase cazuri se naste tocmai acel gingas si nobil rafinament in relatiile dintre cele doua fiinte : pe de'o parte dragoste si infinita condescendenta, de cealalta parte, dragoste si stima, o stima care merge pana la un fel de teama de'a se vedea diminuat in ochii celui pe care'l iubesti atat de mult, pana la dorinta apriga, ferventa, de'a se apropia cu fiecare pas din viata, din ce'n ce mai mult, de inima sa.
Si nu pot inceta sa vorbesc despre ea, despre chipul ei. Al ei chip care'atrage irezistibil toate simpatiile sau mai bine zis, care trezeste un sentiment de'afectiune nobila, sublima, in sufletul oricarui om ce'i iese'n cale. Greu de crezut ca exista in lumea aceasta, asemenea fiinte fericit inzestrate. Alaturi de ea, orice persoana se simte mai bine, mai in voie, inconjurat de caldura, si totusi ochii ei mari si tristi, plini de foc si vraja, au o privire plina de neliniste si sfiala, stapaniti parca de'o permanenta teama. Si'aceasta sfiala, aceasta ciudata sfiala asterne uneori o asemenea melancolie pe trasaturile ei dulci si blande, ca pe chipurile luminoase ale madonelor italiene, astfel incat, privind'o, te simti curand tot atat de trist, ca si cum ai fi purtat in suflet propria ta durere.
In chipul acesta palid si supt, prin frumusetea desavarsita a trasaturilor pure si regulate si prin severitatea melancolica a unei dureri ascunse, inabusite, se mai intrevede inca adesea chipul ei de mai inainte, copilareste luminos, imaginea anilor incat atat de apropiati, plini de'ncredere si poate, de fericire naiva, zambetul bland, dar sovaielnic si sfios. Toate acestea te impresioneaza puternic, nascand involuntar simpatii pentru acest inger, astfel incat in inima oricui se'nfiripa fara de voie o grija fierbinte si dulce care de'ndata te face s'o simpatizezi cu caldura si sa te'apropii de ea.
Pare rezervata, tacuta desi, nu exista fiinta mai atenta si mai iubitoare cand cineva are nevoie de compatimire. Exista fete ce par destinate sa fie pururea surori de caritate. In fata lor poti sa n'ascunzi nimic, cel putin nimic din durerile si suferintele ce le porti in suflet. Daca suferi, te poti apropia de ele cu indrazneala si nadejde, fiindca putini sunt cei care stiu cata dragoste si netarmuita rabdare, cata compasiune si generoasa iertare cuprinde cate'o inima de fetita.
Dar a mea bruneta, o adevarata comoara de simpatie, de mangaiere si nadejde zace in a ei inima curata, atat de des ranita la randul ei, caci inima care iubeste mult, sufera mult. Insa rana este ascunsa cu grija de privirile curioase, caci de cele mai multe ori durerea adanca tace si se'ascunde. Pe ea in schimb n'o inspaimanta nici gravitatea unei rani straine, nici puroiul ori mirosul greu pe care'l exalta.
Miscarile sale sunt inegale, cand incete, cand line si chiar patrunse de'o oarecare gravitate cand copilareste impetuoase. In gesturile sale se ghiceste in acelasi timp si'un fel de supunere sfioasa, ceva ca un freamat. Nu stiu cateodata, de ce oare retine atentia mea fermecata si'acesta impresie straina, nedaslusita, dar nespus de dulce nu se mai sterge din mintea mea.
Uneori, ore'n sir nu ma pot smulge din contemplarea ei. Am invatat pe de rost orice gest, orice miscare a ei. Am studiat fiecare inflexiune a glasului sau plin, argintiu si totusi putin voalat. Si lucru ciudat, din tot ce'am observat, este ca m'am ales, pe lang'o dulce si sfioasa impresie, c'un fel de curiozitate de ne'nteles. Parca ma zbat sa patrund o taina.
Te iubesc dulce bruneta !
eternamente,
ReplyDelete