Unforgiven II,

                   Ante scriptum : imitatio 
.....................................................................
                  Putini sunt acei ce stiu sa faca deosebirea intre un obiect invatat si'un obiect gandit. Daca in gandire ar exista nu simpli potrivnici, ci potenti inauntrul aceleasi cauze, atunci cauza gandirii ar fi avantajata. 
                  Cand sub cerul de ploaie, deodata sfartecat, o raza de soare aluneca peste pasunile de munte. Nu noi ajungem la ganduri, ci ele vin la noi. Acesta este ceasul destinai al dialogului. Dialogul insenineaza intru obsteasca meditatie. Aceasta nici nu exalta opiniile reciproc intolerante, nici nu ingaduie cedarea impaciuitoare. Gandirea se mentine astfel nebatuta in preajma obiectului. 
                  Dintr'o asemenea obsteasca intalnire s'ar ivi poate cativa invatacei in mestesugul gandirii, ca, pe nestiute, unul dintre ei sa devina maestrul. 
                  Cand in pragul verii, ascunse in pajiste, infloresc narcise stinghere si trandafirul de munte luceste sub artar. Iubita mea, splendoare a simplitatii modeste. Doar imaginea ta pastreaza ceea ce'a fost intrevazut, insa imaginea ta odihneste doar intr'un poem. 
                   Pe cine, atata vreme cat vrea s'ocoleasca tristetea, l'ar putea atinge vreodata duhul inviorarii ? Durerea isi daruieste puterea de'a tamadui acolo unde nici n'o banuim. Cand vantul, intorcandu'se fara de veste, prinde sa mormaie in acoperisul colibei si vremea da semne de posomoreala ...
......................................................................
                Te'ador !