Personal, inca sustin, ca primele etape ale iubirii, si ca sa vorbim in concret, o vom numi "iubire romantica" sunt idilice, create in mod eronat de catre asteptarile noastre. In alte cuvinte, sentimentul de iubire ce noi il putem experimenta, este extrem de influentat, de ceea ce noi "ne soptim in sine". Diagrama iubirii romantice se poate exprima astfel :
1. Evenimentul in sine : intalnirea sau cunoasterea unei persoane, ce detine doar cateva dintre caracteristicele ce le cautam in sufletul nostru pereche,
2. "Procesul de soptire" : lucrurile ce ni le soptim in sine, crezand ca persoana intalnita detine toate calitatile adevaratului partener,
3. Emotia sau sentimentul in sine : sentimentul de extaz, de bucurie, de delir, de infatuare intensa, de'a fi indragostit.
Acest tip de iubire este adeseori bazat, pe propria inducere in eroare, (inselaciune) ce provine si rezulta din urma unor dorinte intense insa nesatisfacute si un sentiment de frustrare; deloc efectul unei reflexionari rationale. Aceste dorinte nesatisfacute si sentimente de frustrare includ frustrarea de tip sexual, singuratate intensa, probleme parentale sau personale, precum si dorinte viguroase de protectie.
O tendinta ce caracterizeaza iubirea romantica, este procesul de idealizare a persoanei "iubite", despre care avem impresia si'o idolatrizam ca fiind "perfecta". Observam ca acea persoana detine majoritatea calitatilor ce'am ajuns sa le asteptam din partea persoanei iubite, si prin urmare tindem a deduce ca acel individ le detine pe toate.
O a doua caracteristica a acestui tip de iubire, este faptul ca prospera de pe urma unei anumite valori de distanta. Cu cat mai imposibila este iubirea, cu cat mai nepermisa, interzisa, shakesperiana, cu'atat mai puternica devine. Cu cat mai mare este efortul necesar de'a fi impreuna, cu'atat mai intens este sentimentul de iubire. Cu cat mai intensa frustrarea, cu'atat mai puternic extazul.
Ironia unei astfel de iubiri este ca, desi o relatie de durata se poate realiza, "povestea de iubire", sentimentul original deobicei se ofileste. Prin intermediul contactului frecvent, persoana indragostita, in mod progresiv ajunge sa realizeze ca partenerul amoros este idealizat, ca'n final reprezinta doar o alta fiinta umana, cu'anumite calitati si defecte. Cand acest lucru se'ntampla, relatia este predispusa unor conflicte, ergo se poate finaliza. Persoanele cu asteptari intense nesatisfacute, tind a experimenta, cele mentionate mai sus, cu mai multa frecventa. Iubirea romantica, tinde a fi temporara.
Personal, imi displac aceste dicotomii, intre alb si negru, intre apolinic si dionisiac, insa unele sunt primordiale, ergo celui de'al doilea tip de iubiri, ii vom da numele de "iubire rationala". Diagrama iubirii rationale, se poate exprima astfel :
1. Evenimentul in sine : fiind constienti de propriile necesitati, dorinte, asteptari, obiective, de propria identitate, ne'apropiem de persoana ce reflecta intr'o masura echitabila caracteristicile, sau calitatile ce le dorim sa le'ntalnim in sufletul pereche,
2. "Procesul de soptire" : analizam acea persoana, atributele sale, ii admiram calitatile, si suntem atenti in legatura cu viciile sau defectele sale,
3. Emotia sau sentimentul in sine : iubirea rationala,
Sa ma explic. Urmatoarele ingrediente constituie o relatie de iubire rationala :
a. Suntem comfortabili si limpezi in legatura cu identitatea, dorintele si obiectivele noastre in viata,
b. Devenim familiari cu persoana respectiva,
c. Am analizat si'am evaluat din punct de vedere obiectiv puterile, calitatile, caracteristicile, dar si viciile si defectele persoanei iubite,
d. Ceea ce ne soptim despre persoana iubita, este destul de consistent in raport cu obiectivele noastre atat temporare cat si permanente,
e. Ceea ce ne soptim este inradacinat in realitatea ce'o ocupam, si rational, astfel incat sentimentele noastre nu sunt cauzate de catre fantezii, dorinte excesive, sau compasiune,
f. Atat noi cat si'acea persoana putem comunica in mod deschis, direct si sincer, astfel incat orice fel de probleme poate fi tratat cu seriozitate si poate fi rezolvat, astfel incat asta poate culmina intr'o relatie satisfacatoare, durabila,
g. Atat noi cat si cealalta persoana, putem darui, primi si demostra afectiune si bunatate.
Deoarece iubirea se bazeaza pe'acest element aparent chintesential si'anume "soptirea", ergo suntem noi insine creatorii iubirii. In mod teoric, este posibil de'a iubi pe oricine, caci ne putem "sopti" cam orice lucru, suntem capabili de orice schimbare. Pe de'alta parte, daca ne'am indragostit de cineva, putem aprecia toate calitatile unei relatii, analizand aceste "soapte" pentru a determina natura atractiei noastre, si masura in care ele sunt rationale si in interesele noastre.
Post Scriptum : singurul regret ce'l am este faptul ca n'am fost in stare sa gasesc un substitut pentru "proces de soptire" si orice lucru relationat cu el.
ReplyDelete