Goethe exprima cu aceste cuvinte, o trasatura de caracter adanc inradacinata in natura omeneasca. Omul nu este o fiinta unitar organizata. El pretinde intotdeauna mai mult decat ii da lumea de bunavoie. Natura ne'a inzestrat cu necesitati, dintre acestea sunt unele a caror satisfacere ea o lasa pe seama activitatii noastre. Numeroase sunt darurile care ni s'au impartasit, dar si mai numeroase sunt dorintele noastre.
S'ar parea ca suntem nascuti pentru a fi mereu nemultumiti. Setea noastra de cunoastere nu este decat un caz particular al acestei numultumiri. Privim un pom de doua ori. O data ii vedem crengile in repaos, alta data in miscare. Nu ne multumim cu'aceasta observatie. De ce ni se'arata crengile in repaos, alta data'n miscare ? Si'asa ne punem cele mai felurite intrebari. Fiecare privire pe care'o aruncam in natura trezeste in noi o suma de'ntrebari.
Fiecare fenomen care ne'ntampina, ne pune o problema. Fiecare traire devine pentru noi o enigma. Vedem cum iese dintr'un ou un animal asemanatori fiintei materne. Ne intrebam care este motivul aceste asemanari. Observam ca la o fiinta vie procesele de crestere si evolutie prezinta un anumit grad de perfectiune : cautam sa aflam cauzele acestui fenomen.
Nicaieri nu suntem multumiti cu ceea ce ne prezinta natura in fata simturilor. Cautam pretutindeni explicatia fenomenelor. Ceea ce cautam in plus, in lucruri, dincolo de ceea ce vedem nemijlocit in ele, scindeaza intreaga noastra fiinta in doua parti : devenim constienti de antiteza dintre noi si lume. Ne situam fata de lume ca o fiinta independenta. Universul ne apare in antiteza : eu si lumea.
No comments:
Post a Comment
Make love to a penguin !