Day XVII,

               Omul este o fiinta limitata. In primul rand el este o fiinta, printre alte fiinte. Existenta sa este legata de spatiu si de timp. De aceea lui nici nu'i poate fi data decat o parte limitata din intregul Univers, dar aceasta parte se leaga, de jur'imprejur, atat in timp cat si in spatiu de celelalte parti. 
               Daca existenta noastra s'ar lega cu lucrurile in asa fel incat fiecare fenomen cosmic sa fie in acelasi timp si fenomenul "nostru" atunci deosebirea dintre noi si lucruri n'ar exista. Dar atunci, pentru noi, n'ar exista nici un lucru particular. Toate fenomenele s'ar gasi continuu intr'o totala fuziune. Cosmosul ar fi o unitate si'o totalitate inchisa in sine. Cursul fenomenelor nu ar fi nicaieri intrerupt. 
              Din cauza limitarii noastre, ceea ce, in realitate, nu este individual, ne apare ca entitate individuala. Asa, nicaieri nu intalnim in mod izolat, desprinsa de obiecte, calitatea individuala de "rosu". Pretutindeni ea este inconjurata de alte calitati, de care este unita si fara de care n'ar putea exista. 
             Dar pentru noi, este o necesitate sa desprindem din ansamblul lumii anumite fragmente si sa le consideram ca realitati de sine statatoare. Dintr'un tot de culori multiple, ochiul nostru nu poate sesiza decat succesiv culori izolate. Dintr'un sistem coerent de notiuni, mintea noastra nu poate sesiza decat notiuni izolate. 
            Aceasta izolare, este un act subiectiv, conditionat de faptul ca noi, nu suntem identici cu procesul cosmic, ci doar o fiinta printre alte fiinte. 
.....................................................................................................
           V.V.MDCCCXIII