Day XIII,

                 Ma uraste iar eu ma'ntorc inspre haosul initial, haosul absolut. Un apocalips rasturnat dar izvorat din aceeasi sensibilitate si aceleasi aspiratii, caci nimeni nu poate dori intoarcerea in haos, fara sa fi suferit toate ametelile apocalipsului. 
                Cata groaza si cata bucurie nu incerc la gandul c'as fi prins deodata in vartejul haosului initial, in confuzia si in paradoxala lui simetrie. Simetria acestui vartej este singura simetrie haotica, lipsita de o excelenta formala si de un sens geometric.
                Exista in orice vartej o posibilitate viitoare de forma, precum in haos este o posibilitate de cosmos. As vrea sa traiesc la'nceputul lumii, in vartejurile demonice ale haosului originar. Sa existe in mine posibilitati de forme, dar nici una sa nu fie realizata si efectiva. 
                  Totul sa vibreze de o liniste universala de'nceput, ca o trezire din neant. Nu pot trai decat la'nceputul sau la sfarsitul acestei lumi.