The concept of "me",

             Lucrarea de fata si'a stabilit ca sarcina tratamentul psihologic a conceptului de anxietate, dar in asa fel incat a pastrat in mente constant, si'naintea proprilor ochi dogma pacatului ereditar. Cu toate acestea, pacatul nu este subiect de'ngrijorare psihologica si numai prin supunerea  la serviciul unei straluciri deplasate ar putea fi tratat psihologic. 
               Ergo cand pacatul este adus in estetica, starea de spirit devine melancolie sau pur si simplu o stare de spirit usuratica, caci categoria in care se afla pacatul este contradictie, iar acesta este fie comic ori tragic. Daca pacatul este tratat dintr'un punct de vedere metafizic, starea devine o uniformitate dialectica de dezinteres ce contempleaza pacatul ca fiind ceva ce nu poate rezista analizei minutioase a gandului.
              Daca pacatul este tratat din punct de vedere psihologic, starea de spirit devine o observatie persistenta. Pacatul nu apartine in mod corespunzator unei stiinte, ci este subiectul unei predici, in care individul singular vorbeste precum un individ singular catre individul singular. 
               Prin primul pacat, pacatul a ajuns pe lume. Exact in acelasi fel este adevarat cu fiecare prim pacat ulterior al omului prin care pacatul a fost conceput. Daca fiecare prim pacat ulterior al omului a fost astfel adus, prin actiunea de'a pacatui, pacatul sau initial ar fi calificat, numai printr'o cale neesentiala, ca fiind primul, daca acest lucru este imaginabil, de catre numarul sau matricol in scufundarea universala a rasei. 
             Povestea Genezei prezinta singura perspectiva dialectica consistenta. Continutul sau intreg este concentrat intr'o singura afirmatie : pacatul a fost adus pe lume prin intermediul pacatului. De n'ar fi fost acestea, pacatul ar fi ajuns in mod accidental. Ergo este transportat in mod subit, neasteptat, printr'un salt de exemplu, insa acest salt pozitioneaza calitatea, si este presupus de catre calitate si calitatea de catre salt. Pentru a expresa asta cu precizie si acuratete, trebuie sa spunem ca prin primul pacat, actiunea de'a pacatui s'a materializat in Adam.
               Cand pacatul este plasat in individul particular de catre saltul calitativ, diferenta intre bine si rau este de'asemenea postulata. N'am fost niciodata vinovati de catre absurditatea ce sustine ca omul trebuie sa pacatuiasca, ci dimpotriva, mereu am protestat impotriva tuturor cunostintelor pur si simplu imaginativ construite. Am spus si din nou repetam, ca pacatul se presupune insusi, in acelasi fel in care libertatea se presupune insusi, si pacatul nu poate fi explicat de catre nimic antecedent lui, nu mai mult decat libertatea. 
              Pentru a mentine ca libertatea incepe cu liberum arbitrium, ca poate alege la fel de bine, binele precum raul, in mod inevitabil face fiecare expicatie imposibila. Pentru a vorbi de bine si de rau, precum obiecte a libertatii limiteaza atat libertatea cat si conceptul de rau si bine. Libertatea este infinita si reiese din nimic. 
               Ergo, pentru a spune ca omul pacatuieste din necesitate, face din cercul saltului, o linie dreapta.