Aritmetica iubirii. Este atat de fragil totul, precum o placa de sticla. Cateodata nu ne vedem luni la rand. In timp ce ma spal pe dinti si ma uit in oglinda realizez c'au trecut pe neasteptate trei, patru, cinci ani de zile. Insa chipul nu i s'a schimbat. Are aceeasi obrajori rumeniti de fetiscana, nici macar stralucirea ochilor nu i s'a schimbat iar vocea ii este ca cea de'odinioara.
Nu'mi aduc aminte daca i'am soptit ceva vreodata la ureche dar stiu ca de fiecare data cand am incercat mereu isi trecea cu pudoare mana prin parul meu. Ma deranjeaza enorm de mult aceasta liniste. Ma aud doar pe mine. Tip la pereti insa nimeni nu'mi raspunde. Isi lipeste jucaus genunchiul de piciorul meu. Ma musca usor de gat. Mereu flecareste cu mine. Nu ne putem stapani daca suntem unul langa altul. Daca o mangai pe gat ii explodeaza trupul.
Ma iubeste din ce'n ce mai putin insa ma doreste din ce'n ce mai mult. Sunt un saman. Ma pot defini - din ce - in ce - mai greu.

These lovers did embrace, and we must weep
ReplyDeleteThat there is no old power left to steep
A quill immortal in their joyous tears.
Long time in silence did their anxious fears
Question that thus it was; long time they lay
Fondling and kissing every doubt away,
Decembrie - iar eu ma ofilesc,
ReplyDelete