Aethon,

                     Ai zice ca'i ingerul meu pazitor. Sufla peste mine cuvinte tandre in timp ce'i fosnesc aripile si'mi musca delicat obrazul. Rade mult si mereu i se vad dintii stralucitori. Nu ca ai mei, urati si'ntunecati. Se vede pe mine ca imi ascund suferinta, dar asta n'o pot ascunde, caci mai obosesc si eu, din cand in cand. De'atata deghizare pana si eu obosesc. In asemenea momente imi arunca o privire fixa, inspaimantata, cu ochii'i luciosi. 
                 S'a'ndragostit de mine cu mult timp in urma. Nu ne potrivim. Cateodata'i deranjant, cateodata nu. Cand este deranjant, eu o urasc iar ea ma adora insuportabil de strident. Mereu ma'ntampina cu'o alintare pisiceasca. Cand nu ma deranjeaza, evident sunt mort dupa ea. Dupa soldurile ei, dupa pielea ei decorativa. Ii ador buzele, parca au o viata aparte. Clocotesc mereu. Au si gust, au si culoare. Nu merge, pur si simplu pluteste lin. In urma ei, parca naste o intreaga lume, se'nalta alei, terase si platouri. 
               Ai zice ca'i ingerul meu pazitor. Sufla peste mine cuvinte tandre in timp ce'i foscnesc aripile si'mi musca delicat obrazul.