Sophia,

               Astazi nu vreau sa'ti spun decat ca te ador. Cat timp anume te voi iubi si adora, asta nu stiu, iar maine noua mea carte pe care o voi scrie, nu stiu de'am sa fiu la fel de dornic s'o citesc.
                   Insa eu am sa fiu intregit de catre tine, caci marea mea bucurie este de'a ma sti iubit. Prin urmare voi lungi a mea carte pana la infinit, doar sa stiu ca tu vei citi povestea impreuna cu mine.
                  Dar eu stiu ca nu vei citi decat o fila, prima fila, cea cu numele tau, cea care va produce o oarecare agitatie in lume precum o proorocire de Sibila. Eu, insa, am s'o citesc mereu pana ce'ntr'o buna zi, eroina povestii mele va'nnebuni si cuminte am sa raman doar eu. 
                   Uite !, am scris tot ce'am gandit. Tu daca crezi ca stii ceva mai mult, scrie'mi tot ce stii iar eu am sa citesc, am sa ascult.