Dārīus,

                Intro : se spune ca primul pas este cel mai important dintr'o calatorie. Sigur nu poti duce la bun sfarsit decat ceva inceput. Numai ca nimeni n'a sesizat, se pare, ca nu conteaza in mod deosebit pasul dintai, ci directia in care'l faci. Pentru ca un pas intr'o directie gresita inseamna cu certitudine un efort un plus, o'ntarziere, pana si premisa sfarsitului nefericit al calatoriei abia'ncepute.  
               Dar ca sa faci un pas in directia obiectivului dorit trebuie sa stii, aproximativ, incotro vrei s'ajungi. Astfel trebuie sa mergi aiurea, la'ntamplare, sperand sa nimeresti, candva, calea cea buna. Uneori te pregatesti din greu pentru toata calatoria, ai provizii, mijloace de transport, chiar si cadouri pentru cei la care vei ajunge, si'nainte sa faci primul pas, iti dai seama ca nu stii incotro s'o iei. 
                Sau pornesti intr'o directie, crezand ca vei ajunge intr'un loc, si te trezesti c'ai ajuns in cu totul alta parte. Chiar descoperi taramuri a caror existenta nu banuiai. A se vedea cazul lui Columb, exempli gratia.    
                  Marile descoperiri au fost facute din intamplare, in timp ce cautarile deliberate, justificate logic si documentate s'au dovedit simple cautari de potcoave de cai morti. Cautari scump platite, atat material, cat si cu vieti omenesti. Ca sa ne mentinem in tot domeniul geografic, exemplul cel mai tipic este cautarea trecatorii din nord'vest. 
                  Putem deci deduce ca, daca o expeditie este bine pregatita, si cu tel precis, va da gres in mod cert.