The birthstone of March,

               Te'am vazut pentru prima oara si ti'am vorbit. A fost precum un cutremur care mi'a rascolit fiinta. Mormintele din inimioara mea s'au deschis. Strain m'am simtit fata de mine insumi. 
               Am implinit douazeci de ani, si credeam ca sunt in amurgul vietii. Am ratacit mult prin lume, am trecut prin numeroase incercari, am trait diferite vieti. El mi'a vorbit in multe graiuri, ingerii lui mi s'au aratat, dar credinta in ei, eu personal, n'am avut. 
                Cand te'am vazut, am crezut totusi, fiindca un astfel de miracol a fost sa mi se'ntample. Tu te'ai uitat la mine si timpul a incremenit, Soarele a incetat sa se mai roteasca imprejurul Terrei, trecutul s'a amestecat cu viitorul si nimic altceva n'a mai existat in afara clipei care trece, doar clipa aceea eterna a vietii, pe care timpul avid n'o mai poate smulge. 
                Am cunoscut multe fetite, dar am fost egoist si rece in dragostea pe care'am impartit'o cu ele. M'am desfatat si le'am oferit desfatari, atat. Iubirea a fost doar o betie a carnii si m'am dispretuit intotdeauna cand am iubit, iar dup'aceea spiritul meu a fost trist. Din mila pentru fetita cu care ma iubeam, am fost ipocrit in dragoste. Dar a venit si vremea cand n'am mai putut continua acest joc. 
                 Multe, multe fetite am vazut in timpul vietii mele, pana am renuntat la dragostea lor, la fel cum am renuntat la multe alte vanitati ale lumii. Dar ea era diferita, 
                 Era un pic mai mititica decat mine, ochi verzui, pielea de fildes si aur. Intr'un instant i'am absorbit frumusetea. Privirea ei m'a fascinat, ochisorii'mi erau cunoscuti, ca si cum i'as mai fi vazut candva, intr'un vis. In nuditatea de smarald a acestor ochi, tot ceea ce este vulgar si inutil arde pana la cenusa. Surprinsi, ochisorii ei s'au marit, si parca mi'au zambit. 
                   Nicio dorinta pamanteasca n'ar mai fi incaput in extazul acelei clipe atat de clare. Am simtit cum trupu'mi incepe sa raspandeasca lumina. Acea clipa, cand sufletul mi s'a desprins din trupul care moare. Eram la doi pasi unul de altul, ca pe taisul unei spade, in timpul acelei rasuflari in pragul dintre etern si muritor. Apoi m'am intors in timpul marginit si'am simtit ca trebuie sa'i vorbesc. Mai tii minte ce ti'am soptit la ureche ?