Simona II,

             Asfintit si noapte, declin si moarte, nebunie si salbaticiune, helesteu si roca, luntre si zbor de pasare, strain si frate, spirit si zeu, precum si numele culorilor, albastru si verde, alb si negru, rosu si'argintiu, auriu si'ntunecat, fiecare cu propriul significat.
             Verdele, exprima descompunerea si inflorirea, albul, este palid si pur, negrul este asociat cu'nchiderea de bezna si adapostirea intunecata, rosul poate fi precum purpuriul carnii si rozul trandafiriu. Argintiu este paloarea mortii si scanteierea stelelor. Auriu, este stralucirea a ceea ce'adevarat precum si infioratorul ras al aurului.
               Nocturna bataie de'aripi a sufletului. Sufletul tace primavara albastra. Zeul graieste o blanda flacara catre inima sa. 
             Ceva strain este sufletul pe'acest pamant. Navalnica pietre si flacara ce canta in inima. Mai intunecat apele scalda si frumoasele jocuri ale pestilor. Ceas al tristetii, privire tacuta a soarelui.  
            Ceva stran este sufletul pe'acest pamant. Albastrul de duh isi varsa lumina indoielnica deasupra padurii neumblate, si indelung rasuna in sat, intunecatul dangat de clopot.
                Pasnic cortegiu, linistit infloreste mirtul pe albele pleoape ale mortului. Domol canta apele in dup'amiaza care se stinge, si mai intunecat inverzeste hatisul pe mal bucurie in vantul trandafiriu. 
               Cantul bland al iubitei mele, pe colina serii.