Urmarind curba rasucirii, izbucnirea suvitelor de par, caderea pleoapelor. Un chip mirific si obraznic. Figura ii este expresiva. Este mica de statura. Parul ei imi atingea usor varfurile degetelor. Gene lungi si ochi dureros de limpezi. Nu c'ar incerca s'arate matura, dar are un aer aparte. Zi de zi parca ma tarasc printr'un labirint al emotiior.
Tin minte. Lumina diminetii ce se strecoara printre jaluzele. Eterna lumina a diminetii. Aceleasi culori, aceeasi intensitate. In amintiri simt c'as putea sa respir aerul din camera. Degetele'mi aluneca pe spinarea ei. O mangai bland, senzual. Trupui ei raspunde, strabatut de un fior, ca flacara unei lumanari care palpaie la o adiere imperceptibila. Acel tremur imi taie respiratia. Tin minte. Parca este o frantura dintr'o lume de sine statatoare, care avea propria ei existenta. O lume care pluteste intr'un spatiu si'un timp imaginar.
Somnul insa'mi paraseste trupul si ma lasa treaz, ca o fantana secata. Continui s'o strang in brate, invelindu'i trupul. Din cand in cand, mai suspin infundat. Plang pentru tot ce'am pierdut deja, si pentru tot ce urma sa pierd. In trupul ei moale si cald pulseaza timpul; in timp pulseaza realitatea.
What we know is a drop, what we don't know is an ocean,
ReplyDelete