Psyche III,

                I Supravietuirea corpului astral. O multitudine de conceptii religioase primitive sustin ca fiintele umane sunt alcatuite din doua substante: un corp fizic, susceptibil atingerii, de'a fi mirosit, auzit si vazut, si un corp astral constituit dintr'o substanta eterica misterioasa. Spre deosebire the corpul tangibil, corpul astral nu are soliditate ergo nu poate fi atins, insa poate fi observat, vazut. Aspectul sau este similar corpului fizic, cu exceptia tonalitatii de culori, ce sunt mai usoare, iar figura sa este distorsionata. 
                Dupa moarte, corpul astral se desprinde de corpul fizic, plecand sa jeleasca intr'o regiune necunoscuta undeva in timp si spatiu ergo chiar daca corpul fizic se descompune, corpul astral supravietuieste. Acesta este tipul de nemurire cel mai frecvent prezentat in literatura si in industria cinematografica.
                  In mod traditional filosofii si teologii nu au fost privilegiati cu acest model de imortalitate, caci par a exista doua dificultati insurmontabile : daca corpul astral intr'adevar exista, ar trebui sa fie vazut cum se desparte de catre corpul tangibil in momentul decesului, iar spectrele spirituale numite "fantome" apar frecvent invelite'n haine, implicand faptul ca exista si haine astrale, o idee mult prea extravaganta ca sa fie luata'n serios. 
                 II Sufletul imaterial. Modelul nemuririi sufletului este similar modelului corpului astral, caci consta in aceeasi idee de baza : fiintele umane sunt alcatuite din doua substante insa spre deosebire de modelul corpului astral conceptul urmator sustine ca substanta ce supravietuieste decesului, este un suflet imaterial. Acest "suflet" fiind imortal, nu are niciun fel de prelungire sau extensiune, ergo nu poate fi perceput cu ajutorul simturilor.
                 Un numar considerabil de filosofi au ajuns sa creada ca pentru ca "ceva" sa existe, acel "ceva" trebuie sa ocupe spatiu, ergo sufletele trebuie sa se afle undeva in spatiu. Pana in secolul XX, majoritatea filosofilor au crezut ca persoanele reprezinta sufletele, si ca fiintele umane sunt alcatuite din doua substante. O buna parte din ei sustineau ca sufletul este imortal, insa corpul fizic nu. Inca de la Descartes, in secolul XVII, cei mai multi filosofi au considerat ca sufletul este identic cu mintea, si ori de cate ori o persoana moare, continutul sau mental supravietuieste intr'o stare incorporala. 
                   Religiile orientale precum si unii filosofi antici au crezut ca sufletul imortal abandoneaza corpul in urma decesului, poate exista temporal intr'o stare incorporala si poate adera denique la un nou organism in timpul nasterii. Aceasta este doctrina reincarnarii. 
               III Resurectia corpului. Pe cand majoritatea filosofilor greci credeau ca nemurirea implica doar supravietuirea sufletului, cele trei religii monoteistice (Iudaismul, Crestinismul si Islamul) considera ca imortalitatea se realizeaza prin invierea corpului in momentul Judecatii de Apoi. Aceleasi corpuri ce odata au constituit persoanele terenale, se vor ridica din nou, pentru a fi judecate de catre Dumnezeu. Niciuna dintre aceste mari credinte nu are o pozitie difinitiva cu privire la existenta unui suflet nemuritor. 
                 Prin urmare in mod traditional, evreii, crestinii si musulmanii au crezut ca in urma decesului, sufletul se desprinde de corp si continua sa existe intr'o stare incorporala intermediara pana in momentul reinvierii. Altii cu toate acestea, cred ca nu exista nicio stare intermediara : odata cu moartea, persoana inceteaza sa mai existe, si de'o anumita maniera, isi poate relua starea de existenta in timpul resurectiei. 
                   Unii filosofi si teologi au postulat posibilitatea ca la inviere, persoanele nu se ridica in aceleasi corpuri in care odata au locuit. Aceasta versiune doctrinala a resurectiei se poate numi deasemenea "reintrupare". 
...........................................................