The Anatomy of Melancholy,

                Ii privi chipul. Frumoasa si foarte palida. Ochii plecati se ghiceau a fi verzi, sau albastri, cu un aer de modesta si senina virtute, expresie caracteristica portretelor feminine. Cu timpul am invatat sa'i pretuiesc frumusetea, devotamentul si duiosia, precum si gingasa si mistuitoarea placere ce se poate extrage din contemplarea ei. 
                Cateodata este cam prea, nu stiu, trufasa, nepasatoare, senina si rece, intruchipare a acelei fumuseti nordice. O vedeam cum incerca sa'si controleze sentimentele. Pentru nimic in lume nu parea dispusa sa se elibereze din ispita amintirilor. Mereu se'ntoarce ca sa reinvie nostalgii. Si ea ma vazuse ridicandu'mi ochii catre ea si zambind; un zambet distant si melancolic. Un zambet care lasa sa se'ntrevada amintiri, iubiri si primejdii precum si intuirea propriului destin. 
               Ea nu ma iubise niciodata atat, vazandu'i linia fina a buzelor stranse, barbia impinsa inainte, ochii verzui intredeschisi si'o sclipire de duritate neobisnuita licarindu'i intre pleoape.