Crown of Snowflakes,

                Cand am vazut'o prima oara, adica prima, prima oara, cu greu am reusit s'o disting din ceata miopiei mele. Era, insa, foarte frumoasa. Inca este. M'a imbratisat cu putere ca si cum nu mi'ar mai fi dat drumul niciodata. Aveam ochii'n lacrimi. De'as fi intalnit'o mai devreme ... 
               Este stralucitor de frumoasa, nitel prea stralucitor de frumoasa, precum o eroina din romane si povesti. Imi place sa'mi plimb mana prin parul sau desi o cam enerveaza cateodata. Parca fiecare fir de par pe care'l caut, se'nclina mladios asemenea firelor de iarba in albia izvorului. 
              Apreciez la ea, franchetea sa. Ma uimeste cateodata caci denota o reala libertate. Este atat de pudica. Are o infatisare frumoasa cand doarme. De iubit ma iubeste, cred ca ma si uraste destul de mult. Imi place sa ma cuibaresc langa ea in pat, sa'mi strecor capul intre coapsele ei, sa ma sprijin pe'abdomenul ei. 
            Ploaia n'o deranjeaza. Pe mine da, adica cel putin cand mi se uda parul. Nu'mi place cand mi se uda parul. Merg intotdeauna pe partea stanga. Ma'ntreb daca acest fapt, a deranjat'o vreodata ? Oare si'a dorit sa merg si pe partea cealalta ? 
             Imi este dor de buzele sale zmeurii,